Incluzia dentară reprezintă rămânerea intraosoas sau subgingie a unui dinte complet dezvoltat, peste perioada normală de erupție în cavitatea bucală.
Ce este incluzia dentară
- reprezintă rămânerea unui dinte intraosos sau subgingie după perioada sa normală de erupție
- poate să fie întâlnită atât la dinți temporari, cât și la cei permanenți sau supranumerari
- cel mai frecvent este întâlnită la dinții permanenți
- cei mai frecvente cazuri sunt întâlnite la molarii de minte inferiori / superiori, caninii superiori / inferiori, premolari inferiori / superiori, incisivi superiori / inferiori
- este de două feluri : incluzie dentară totală (în cazul în care dintele este situat în totalitate intraosos) sau incluzie dentară parțială (în cazul în care dintele nu este înconjurat în totalitate de os )
Cauzele incluziei dentare : generale (G) și locale (L)
- (G) factori genetici ( incluzia dentară se transmite de obicei urmașilor )
- (G) rahitismul, hipoavitaminozele C si D, insuficiența tiroidiana sau hipofizară
- (L) mugurele dentar este situat mult prea profund în os
- (L) malformații ale rădăcinei sau ale coroanei dentare
- (L) menținerea unui unui dinte de lapte peste limita normală, astfel încât dintele permanent este împiedicat să erupă
- (L) lipsa spațiului pe arcada dentară
- (L) traumatisme
- (L) tulburări în dezvoltarea maxilarelor
Complicațiile care pot să apară în cazul incluziilor dentare:
- migrări ale dinților vecini
- resorbții osoase
- spasme ale nervului facial
- dinții incluși pot favoriza apariția fracturilor de mandibulă
Recomandări în cazul dinților incluși:
- fiecare caz clinic trebuie atent investigat
- de cele mai multe ori este indicat ca dintele / dinții să fie îndepărtați
